Ce-i asta?!
Hliup hliup.
Teren de joaca pentru doua inimi.
Ideea blog-ului a venit pe cand mergeau amandoi cu metroul tinandu-ne de mana. Coborasera la Piata Unirii 1 si se indreptau catre Piata Unirii 2. Pe pasarela aia mare EpuDeOras ii spune lui PapaDeColt “Ce-ar fi sa ne facem amandoi un blog?”. Ea imbratiseaza ideea cu mare entuziasm: “Hai!”. El, un pic incurcat: “Trebuie sa ne gandim ce nume sa-i punem.”. Pe scara rulanta, lui ii vine magnifica idee: “Ce spui de Dungi ?”. Era zgomot in jur si ea il intreaba “Cum ai spus??. “Am spus Dungi.”. Atunci, ea, un pic dezamgita: “A… Am crezut ca spusesei Pungi si tocmai ma gandeam ce idee misto.” Rad prosteste, dar in urmatoarea clipa amandurora le sclipesc ochii.
Pam pam.
g1b2i3 spus,
iunie 10, 2007 @ 4:00 pm
Cum de ai gasit tu terenul de joaca pentru doua inimi?Si eu il cautam,pe unde nu am fost,am gasit terenuri de fotbal,de tenis,de handball si alte sporturi cu bal la sfarsit,am iesit si in afara,acolo am gasit terenuri agricole,o multime si toate uscate,crapate de seceta,cu graul si avazul fara rod,m-am intristat,dar asta e,uneori e seceta,alteori inundatii,nu poate fi bine mereu.la urma am dat de terenuri de inchiriat,ce preturi(nu vreau sa-mi cumpar,nu ma intereseaza),dar preturile sunt atat de mari ca au ajuns pana la cota 2000.Acum aveam de gand sa ma odihnesc putin,n-am gasit o banca direct pe iarba ma pregateam sa ma asez,cand am auzit o soapta,o frunza din copacul sub care ma oprisem ca sa stau pe iarba,mi-a soptit a doua oara:uita-te dupa copac,vei avea o surpriza.mi-am indreptat privirea intracolo si am vazut terenul.era chiar si un banner(numai eu il puteam vedea)pe care scria in culorile curcubeului:teren de joaca pentru doua inimi.mi-a trecut oboseala si am venit sa ma joc.Am gasit si o jucarie faina,un elicopter cu radiocomanda,ce frumos zboara si ,mirare mare,eu stiu sa-l pilotez de la butoane.ma mai joc,imi place,poate ca vii si tu cel cu terenul.nu dau nume,suntem fara nume,suntem doi copii si ne jucam ca toti copiii,adica frumos,fara sa ne batem,fara sa ne certam.Cand obosim,avem unde sa ne asezam si putem sa facem ce ne place mai mult,sa nascocim povesti.Oare cand mai crestem putin ,cum va fi?