Băi motane, m-am săturat să tot zic că ”De mâine mă apuc să… (înlocuiește cu ce vrei tu aici)”. De mâine m-apuc de învățat, de mâine nu mă mai enervez, de mâine citesc mai mult, de mâine mă gândesc mai bine, de mâine nu o mai supăr etc. De fapt, ce vreau să spun prin toate astea este că îmi doresc să nu mai fiu un mare fricos și să îmi trag palme tare de tot atunci când simt că o iau razna dintr-un motiv cât se poate de idiot. Pentru că orice motiv este idiot. Mi se pare că mă chinui degeaba. Că așa m-am crescut singur, așa mă pedepsesc singur, așa o să rămân și gata. Din când în când mai vine ea și-mi bagă mințile în cap, îmi trântește o palmă de intru în pământ ca un țăruș înfipt cu barosul. De adânc. Doar că e un țăruș neascuțit. Și eu sunt puțin tocit. De asta nu scap decât dacă mă arunc cu parașuta de la 10 kilometri înălțime. Și-atunci să vezi palp ficșăn frate! Io sunt legea și nimeni nu îmi stă în cale! Cine-o face, primește multă iubire și se riscăăă!
Până la urmă, mâine ce se întâmplă?
Știu!
De mâine, o să fiu exact aceeași persoană care am fost și până acum.
